De cele mai multe ori, când discut despre programul nunţii cu mirii şi stabilim împreună unde şi la ce oră să facem fotografiile de la şedinţa foto, mă lovesc de aceeaşi problemă. Şi anume, că nu avem prea mult timp şi că singura oră disponibilă ar fi la amiază. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul lui Anca şi al lui Axel. Am avut două ore la dispoziţie şi am făcut fotografiile după-amiază, într-o zi superbă de octombrie, cu o lumină blândă şi caldă.

Chiar dacă i-am cunoscut personal doar în ziua nunţii, am simţit încă de la început că ne vom înţelege bine şi că fotografiile vor fi deosebite. Nu doar vremea a ţinut cu noi, dar atât Anca cât şi Axel au fost veseli, relaxaţi şi s-au bucurat în fiecare clipă de experienţa inedită a unei sesiuni foto.

Mă gândisem deja la anumite locaţii unde urma să realizăm fotografiile şi tocmai ne îndreptam spre următoarea, când Axel spune ceva în limba germană arătând într-o anumită direcţie. Anca traduce imediat: “Aici am cerut-o de nevastă!”. Şi atunci am înţeles că era cazul să facem o fotografie şi în acel loc atât de important pentru ei. L-am rugat imediat pe Bogdan (asistentul meu, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru ajutor) să pregătească un blitz, pentru că lumina naturală era foarte intensă în spatele mirilor si doream să facem în aşa fel încât să avem detalii în toate planurile fotografiei. Cu alte cuvinte, să punem bine în evidenţă şi locul, nu doar personajele. Am mai spus-o deja şi mă repet, Anca şi Axel au fost cât se poate de naturali şi de îndrăgostiţi, deci şi această fotografie a ieşit aşa cum mi-am imaginat.

Am continuat să facem fotografii, am experimentat noi locaţii, am râs, ne-am simţit bine, am încercat să punem în practică noi idei şi parcă pe nesimţite s-a înserat. Deja fotografiasem prea mult şi ne aflam într-un moment în care simţeam că trebuie să ne oprim. Mi-am dat seama că Anca, Axel şi Bogdan ajunseseră în punctul în care aveau nevoie de relaxare, aşa că am pornit toţi patru spre superba terasă de la Cafe Wien, acolo unde în fiecare seară, dacă ai noroc de vreme bună, poţi admira cel mai frumos apus de soare din Sibiu. Am băut fiecare câte un suc şi am mai povestit, până când am văzut cât de frumos devenise cerul imediat după ce soarele coborâse dincolo de linia orizontului. Aşadar, am hotărât să mai facem încă o fotografie. De fapt, au fost cinci, dar am selectat doar două dintre ele. Pentru cei pasionaţi de tehnică, am folosit o umbrelă cu blitz, plasată undeva în partea dreaptă, pentru a-i lumina pe Anca şi pe Axel. Afară era deja aproape întuneric şi deci ar fi fost imposibil fără această lumină suplimentară.

Şi aşa s-a încheiat una dintre cele mai frumoase şedinţe foto de nuntă din anul care tocmai a trecut. Miri veseli si relaxaţi, vreme frumoasă, lumină deosebită şi timp suficient. În curând o să vă povestesc şi alte întâmplări interesante legate de experienţele mele fotografice, aşa că staţi prin zonă.