Le ştiam pe fetele de la Amaro încă din 2007, din timpul Programului Sibiu Capitală Culturală Europeană. Erau înscrise în programul de voluntariat al evenimentului şi, la acea dată, trupa lor de jonglerii cu focul se afla la început de drum. Nu aveau foarte mare experienţă, dar oricine le cunoştea putea simţi pasiunea acestor fete pentru ceea ce făceau. În anul cultural 2007, am participat în calitate de fotoreporter la multe spectacole în care jongleriile cu focul au fost elementul principal de atracţie, dar fotografiile pe care le-am făcut atunci sunt mai degrabă abstracte, şi chiar dacă pot fi considerate spectaculoase şi interesante, expunerile lungi pe care am fost nevoit să le folosesc nu au reuşit să-i arate pe artişti decât sub forma unor fantome de abia sesizabile în imaginea finală. Aşa că, trei ani mai târziu, în toamna lui 2010, am stabilit împreună cu Alina, Iulia, Mădălina, Bianca şi Raluca (cele 5 componente ale trupei Amaro) să facem împreună nişte fotografii mai deosebite, în care ele să-şi etaleze măiestria în jongleria cu focul. Şi n-am mai stat mult pe gânduri şi am demarat imediat pregătirile pentru ceea ce urma să realizăm. Am plecat de la ideea ca de data aceasta timpii de expunere vor fi relativ scurţi, în aşa fel încăt dârele de foc să nu fie elementul principal de atracţie în fotografie, iar personajele şi fundalul să aibă aceeaşi importanţă.

Cu câteva zile înainte de şedinţa foto propriu-zisă, am căutat locul ideal pentru a face fotografiile împreună cu prietenii şi asistenţii mei devotaţi, Gabi şi Bogdan. Şi am considerat toţi trei că Dealul Guşteriţei e cea mai potrivită locaţie. Ne-am bucurat de o zi foarte caldă şi senină, fără nicio adiere a vântului şi am testat luminile pe care urma să le folosim. Gabi şi Bogdan au jucat pe rând rolul modelelor şi astfel am putut să-mi fac o idee despre cele mai bune modalităţi de iluminare.

Testele au fost de un real folos, pentru că la sesiunea foto ce a avut loc peste câteva zile, toate posibilele probleme legate de locaţie şi de modalităţile de iluminare a subiectului fuseseră deja rezolvate. Aşadar, fetele de la Amaro n-au avut altceva de făcut decât să-şi pregătească ustensilele şi recuzita şi să se prezinte în locaţia aleasă la data şi la ora prestabilite. Am ales să facem fotografiile într-un interval de timp de aproximativ 20 de minute, imediat după apusul soarelui, când cerul încă nu era complet întunecat. Am folosit 3 blitzuri declansate prin radio pentru a pune în evidenţă cât mai bine subiectul, dar am încercat să facem în aşa fel încât lumina să fie motivată, adică să pară că ar proveni de la flacări şi de la iluminatul stradal.

Dacă în ziua testelor am avut parte de o vreme excelentă, nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre ziua şedinţei foto. Chiar dacă nu a plouat, iar norii de pe cer au adus un plus de dramatism fotografiilor, vântul ne-a creat reale probleme. Fetele au avut dificultăţi cu aprinderea torţelor, iar Bogdan a ţinut cu greu stativul şi umbrela în poziţia corectă. Nici Gabi nu a avut o viaţă mai uşoară, fiind pregătit în orice moment să le prindă pe fete, în cazul în care vreuna din ele ar fi alunecat în timp ce îşi făcea jongleriile. Cu toate acestea, am depăşit greutăţile şi am reuşit să obţinem câteva imagini care ne-au plăcut şi de care am fost încântaţi cu toţii la final.