Mă tot gândesc de câteva zile ce anume să scriu în acest ultim articol de pe blog din anul 2013 şi răspunsul la această întrebare nu e deloc uşor. În ultima perioadă am făcut câteva fotografii despre care cred că merită publicate aici, dar nu găsesc nicio modalitate de a scrie şi o poveste care să le includă pe toate. Au fost momente de inspiraţie, idei de moment transpuse în realitate şi apoi revenirea imediată la grija treburilor cotidiene. Cred că singura legătură dintre aceste fotografii e că au fost toate realizate în Sibiu şi prin împrejurimile atât de frumoase ale oraşului.

În 2013 nu am călătorit foarte mult în scopuri fotografice. Aşadar, m-am rezumat la a surprinde imagini din Sibiu, un oraş din ce în ce mai viu, mai plin de evenimente şi de agitaţie, mai vizibil pe plan naţional şi poate chiar european. Dar odată cu multitudinea de evenimente, cu prezenţa tot mai numeroasă a turiştilor şi a festivalurilor fără număr, parcă s-a pierdut ceva din atmosfera aceea aparte pe care doar în Sibiu o puteai simţi.

E tot mai dificil să fotografiezi ceva necomercial, ceva care să nu includă imaginea standard de promovare a oraşului. La multe din aceste manifestări culturale din pieţele publice, deşi spectaculoase din punct de vedere vizual, nu mai simt nevoia să scot aparatul din geantă. Prefer uneori să ies în oraş la ore la care străzile sunt aproape pustii şi să ascult liniştea din jur. Uneori privirea îmi e atrasă de siluete distante şi atunci mai fotografiez.

Nu cu foarte mult timp în urmă, pe strada Nicolae Bălcescu am avut parte de un spectacol de lumină în premieră pentru Sibiu. Tot oraşul, cu mic cu mare, s-a înghesuit vreme de trei zile să vadă castelul de lumini. Lumea a făcut poze din toate unghiurile posibile, iar copiii s-au bucurat probabil cel mai mult de priveliştea oferită de miile de becuri multicolore. Chiar dacă mi-a amintit de “Prince of Persia”, un joc pe computer care mi-a plăcut mult în copilărie, mi s-a părut că locul unde a fost amplasat acel castel de lumini a fost ales total neinspirat şi atunci am decis să-l aduc în locul unde aş fi vrut eu să fie. M-am folosit pentru aceasta de tehnica expunerilor multiple şi rezultatul îl puteţi vedea mai jos.

Şi dacă tot a venit vorba de tehnici de fotografiere pe care nu prea le-am utilizat până acum, vremea de afară mi-a dat ideea să experimentez şi fotografii mişcate. Bineînţeles că oricine poate face oricând fotografii mişcate involuntar, atunci când timpul de expunere e prea lung şi e imposibil ca aparatul foto să fie ţinut perfect nemişcat în acel interval de timp. Dar copacii ingheţaţi, soarele abia apus şi compania unui bun prieten care admira împrejurimile, au format în imaginaţia mea un peisaj fantastic, difuz şi desprins parcă din lumea visului.

Fotografia mişcată de mai sus a fost realizată tot în apropiere de Sibiu, la Cisnădioara. Şi pentru că anul 2014 bate la uşă sper să am ocazia să călătoresc mai mult, să fotografiez locuri noi şi să descopăr frumuseţi nebănuite pe care să le împărtăşesc cu voi aici. Am în minte câteva idei şi sper să le pot pune în practică. Dar de multe ori planurile nu coincid cu realitatea, aşa că deocamdată tot ce pot face e să-mi imaginez fotografii nemaivăzute care urmează să devină reale, aşa cum s-a întâmplat deja de multe ori până acum.

La final de articol şi de an 2013, nu pot decât să vă urez tuturor celor care citesc acum aceste rânduri, să aveţi parte de un an nou mai bun, mai plin de frumos şi de multe bucurii sufleteşti, care eventual să le şi depăşească la număr pe cele materiale. La mulţi ani!