Pentru că e Duminica Floriilor m-am gândit că nu ar fi o idee rea să public şi eu pe blog nişte fotografii cu flori. Chiar dacă primăvara nu şi-a intrat înca pe deplin în drepturi şi vremea e încă extrem de capricioasă, iar eu n-am mai fotografiat demult din cauza progamului prea aglomerat şi a unei lipse totale de inspiraţie, cred că o reamintire a unor poze din trecut, poate ar avea darul să-mi reînvie pasiunea pentru fotografie. Iar vouă, cititorilor, să vă aducă un zâmbet şi să vă facă să uitaţi de vremea rece şi ploioasă de afară.

De-a lungul timpului, nu am evitat să fotografiez flori, chiar dacă mulţi consideră acest subiect banal şi nesemnificativ. Mie mi-au plăcut întotdeauna şi de multe ori am căutat să surprind detalii ascunse. Nu întotdeauna tehnica m-a ajutat să pot fotografia aceste amănunte greu vizibile cu ochiul liber, dar de câteva ori am reuşit să am acces la nişte obiective macro cu care am încercat să obţin rezultate cât mai bune.

În alte ocazii, mi-am zis că florile sunt altceva decât ceea ce par a fi. Odată mi s-a părut că văd un tigru în miniatură în interiorul unei flori, iar altădată mi-am imaginat o floare ca pe o pânză a unei corăbii din biscuiţi care plutea în derivă pe un ocean de lapte. Şi fără să mai aştept invitaţii speciale, am transformat aceste viziuni în fotografii reale.

Multe fotografii pe care le-am plănuit pe îndelete s-au dovedit a fi nişte eşecuri, iar altele spontane şi total neaşteptate au ieşit mult mai bine decât aş fi crezut. Oricum, de fiecare dată am încercat să fiu atent la compoziţie şi culoare, în aşa fel încât să existe armonie în cadru. Şi nu în ultimul rând, am încercat mereu să mă bucur de moment şi să fotografiez cu entuziasm, pentru că fără pasiune totul este fad şi plictisitor. Oricât te-ai strădui să faci ceva, când este făcut doar pentru bani, doar pentru a mai bifa o activitate la CV sau doar pentru a fi la modă, rezultatul final transmite parcă în mod nevăzut lipsa trăirilor autorului. Iar în cazul fotografiei, chiar dacă este perfectă din punct de vedere tehnic, clară şi luminoasă conform standardelor, ea este de multe ori fără suflet.

Şi pentru că tot ne aflăm în această zi de sărbătoare şi despre flori şi fotografierea lor nu prea mai am ce să vă spun, nu pot să nu-mi amintesc că în urmă cu mulţi ani, în fiecare duminică cu o săptămână înainte de Paşti, îi dădeam telefon unei mătuşi foarte dragi mie, pe care o alintam spunându-i “tanti Floarea”. Îi uram “La mulţi ani!” şi ea întotdeauna se bucura că nepotul ei nu a uitat-o nici de data aceasta. Astăzi ea nu mai este pe această lume, dar îmi amintesc mereu de ea şi îi sunt recunoscător pentru influenţa nebănuită pe care a avut-o asupra dezvoltării mele ca fotograf. Multe din fotografiile făcute de mine i se datorează şi ei în foarte mare măsură.

Iar acum că am ajuns la final şi chiar nu mai am ce să mai spun în plus, parcă deja simt că mi-a revenit inspiraţia şi deci în perioada următoare voi fotografia din nou, indiferent de obstacole, de timpul limitat sau de lipsa de chef. Şi poate că de data aceasta voi fotografia şi cele mai frumoase flori.