Vara aceasta am avut parte de o mare aventură fotografică. O călătorie de 6 zile prin ţară şi peste 1000 de kilometri parcurşi în total. O mulţime de peripeţii, probleme cu maşinile, oboseală, peşteri, şerpi, lilieci, deşeuri toxice. De toate. Pentru cine vrea să consulte ruta pe care am urmat-o, am pregătit o hartă aproape completă care poate fi văzută aici. Cu menţiunea că ne-am mai abătut de la traseu şi am vizitat şi puncte de atracţie aflate în zonă cum ar fi Băile Herculane, Lacul Ochiul Beiului, Cascada Beuşniţa, Peştera Muierii, Peştera Polovragi, dacă ar fi să amintesc doar câteva.

În fotografia de mai sus îi puteţi vedea şi pe tovarăşii mei de drum: Teo, Georgiana, Adi, Dana, Dragoş şi Adela. Imaginea a fost realizată în poate cea mai frumoasă zi a excursiei, când ne-am plimbat cu barca la Cazanele Dunării şi mai apoi am mers pe una dintre cele mai spectaculoase şosele din România, de la Orşova la Moldova Nouă.

Nu mi-am propus să descriu în detaliu toate aspectele călătoriei. Oricum ar fi prea multe de povestit şi aş deveni extrem de plictisitor. Aşa că am să mă concentrez mai mult pe felul în care au fost făcute fotografiile. O istorioară interesantă e legată de seara zilei de 10 august, când am avut parte cu toţii de mult prea mediatizatul eveniment de Super Lună. Eram undeva pe drumul spre Moldova Veche, soarele tocmai dispăruse dincolo de linia orizontului, iar o frumoasă lună plină, parcă mai mare ca de obicei, îşi făcuse apariţia pe cer. Am oprit imediat maşinile şi, spre bucuria noastră, am reuşit să găsim un mic golf format pe malul Dunării, unde apele erau liniştite. Relativ aproape de ţărm erau înfipte nişte bârne din lemn, urmele unui vechi ponton aş fi zis eu, deşi nu sunt sigur exact la ce foloseau. Am rezistat tentaţiei de a fotografia luna şi, în schimb, m-am folosit doar de lumina ei pentru a scoate in evidenţă siluetele acelor stâlpi din lemn.

Cu o zi înainte, am vizitat oraşul Târgu Jiu şi, pe lângă pozele clasice cu Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului, mi-a atras atenţia cerul deosebit pe care nu am rezistat să nu-l fotografiez. Un stol de păsări care a trecut exact la momentul oportun pe acolo, a adăugat un plus de interes fotografiei.

Pe parcursul călătoriei nu am realizat doar peisaje, mai ales că aveam alături de noi trei fete drăguţe care de abia aşteptau să fie fotografiate. Cele mai reuşite fotografii i le-am făcut verişoarei mele Adela, care a mai participat la şedinţe foto coordonate de mine. Aşadar, nu mi-a fost deloc greu să-i mai fac câteva poze de care sper să-şi amintească cu drag peste câţiva ani.

Şi pentru a vă prezenta aventura completă nu puteau lipsi imaginile cu peşteri şi cascade. M-a impresionat în mod deosebit curcubeul văzut la Cascada Beuşniţa şi culoarea deosebită a apei din acele locuri. Iar cu ajutorul unei expuneri de aproape jumătate de secundă, am reuşit să scot în evidenţă frumuseţea fără pereche a acestui superb loc sălbatic din România pe care vă recomand să-l vizitaţi dacă nu aţi făcut-o deja.

În ultimele doua zile ale marii noastre aventuri, ne-am îndreptat spre un loc pe care am vrut să-l vedem de foarte mult timp, dar nu am reuşit. Este vorba despre lacul de decantare Valea Şesii, aflat pe locul fostei comune Geamăna, din judeţul Alba. Zona este destul de greu accesibilă, dacă nu ai idee pe unde să mergi acolo. Nu există indicatoare, iar localnicii îţi oferă informaţii destul de contradictorii. De data aceasta însă ştiam cum să ajungem în locul dorit şi chiar dacă ne-a apucat iarăşi seara, am reuşit să ne instalăm corturile şi să petrecem o noapte lângă lacul de steril. Atmosfera a fost destul de sumbră şi mirosul deşeurilor toxice se simţea destul de pronunţat, dar experienţa a fost de neuitat şi mai ales ne-a făcut să conştientizăm ce dezastru lasă în urmă aceste exploatări miniere de suprafaţă. Dis de dimineaţă, am făcut câteva fotografii cu lacul toxic, din care am ales să o împărtăşesc cu voi pe cea mai interesantă.

Obosiţi după un asemenea maraton, ne-am întors acasă cu foarte multe fotografii inedite, cu amintiri frumoase, cu poveşti interesante şi mai ales cu dorinţa de a mai pleca şi altă dată în asemenea aventuri prin frumoasa noastră ţară.