Dintre toate tipurile de fotografie pe care le-am abordat, și nu sunt deloc puține, astrofotografia a fost, și încă este, preferata mea. Din acest motiv, încerc ca măcar o dată pe an să-mi petrec o noapte sub cerul înstelat, în căutare de cadre cât mai expresive. Anul acesta, la invitația lui Dragoș Chirițescu, am călătorit tocmai până la Sulina, unde auzisem că bolta cerească se vede incredibil și că poluarea luminoasă nu prea există. Așadar, așteptările au fost mari. Dar, așa cum se întâmplă de obicei, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și am întâmpinat o mulțime de probleme până am reușit să obțin o imagine care să mă mulțumească într-o oarecare măsură.

Am ajuns pe plaja din Sulina la puțin timp după apusul soarelui și am montat trepiedul și aparatul, când încă mai era lumină afară. Și pentru că mai aveam de așteptat până când Calea Lactee urma să fie vizibilă pe cerul nopții, mi-am zis că nu ar fi rău să încerc niște expuneri lungi în care marea să fie unul dintre elementele definitorii. Imediat mi-au atras atenția două bărcuțe de un roșu aprins, care contrastau puternic cu albastrul mării și, cu ajutorul unui filtru ND, am reușit să obțin o expunere de aproape 10 minute.

Am avut ceva emoții în privința șanselor ca această fotografie să fie reușită, pentru că vântul începuse să bată foarte tare și nu știam exact cât de stabil va rămâne trepiedul pentru un timp atât de îndelungat. Din fericire, totul a fost bine și cum se întâmplă mereu la expuneri lungi, rezultatele pot fi spectaculoase.

Aproape de miezul nopții condițiile au început să fie mai bune, luna a apus, câinii au încetat să mai latre, șacalul nu ne-a mai dat târcoale, norii s-au împrăștiat, iar vântul parcă nici nu-l mai simțeam. Nici luminile de la discoteca de pe plajă sau turiștii care veneau din când în când să-și facă un selfie cu marea, nu ne-au mai dat bătăi de cap și astfel am reușit să obțin fotografia mult dorită, pentru care făcusem atâtea eforturi. Binînțeles, cu ajutorul lui Dragoș, fără de care nimic nu ar fi fost posibil. În jurul orei trei dimineața, nu am mai rezistat vântului și umezelii, și ne-am retras la casa de vacanță “Bibanul literat“, plini de nisip, dar cu fotografii frumoase pe cardurile de memorie ale aparatelor.

Fotografii frumoase mai făcusem pe parcursul verii și înainte să ajung la Sulina, dar oarecum lipsit de entuziasm, nu le dădusem prea multă importanță. Îmi amintesc acum cu plăcere de fantânile arteziene din Piața Unirii din București, pe care nu am rezistat să nu le fotografiez mișcând aparatul în stilul celebrului artist vizual sibian Daniel Munteanu, multiplu laureat al unor prestigioase concursuri internaționale. O seară memorabilă a fost și aceea în care, alături de apreciatul fotojurnalist Ovidiu Matiu și de corespondentul ProTv Sibiu, Octavian Moldovan, am fotografiat de pe Dealul Gușteriței, artificiile lansate la încheierea Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu. Sau când, de pe podul care face legătura dintre cartierele Vasile Aron și Broscărie, am imortalizat un superb apus de soare peste siluetele turnurilor orașului.

Probabil că aș fi putut face mult mai multe fotografii pe parcursul anului, dar mi-a lipsit motivația pe care am avut-o în alte vremuri, când entuziasmul meu era și el altul. M-am concentrat mai mult pe imagini comerciale, după indicațiile clienților, și acest lucru mi-a limitat mult creativitatea, mai ales că beneficiarii acestor fotografii plătite, nu sunt interesați de valoarea lor artistică, ci mai degrabă de stricta utilitate a cadrelor. În ciuda acestor limitări, tot au mai fost momente în care am găsit răgazul să mă bucur de zborul unei păsări sau de câteva fire de iarbă, pe care le vedeam atât de frumoase pe fundalul cerului de seară.

Am lăsat special pentru finalul acestor aventuri, care nu au fost doar la Marea Neagră, așa cum am dezinformat cu bună știință în titlu, o fotografie spontană pe care am suprins-o la finalul unui meci de tenis al unor copile în vârstă de 10 ani, la Băile Govora. O îmbrățișare sinceră, după o luptă aprigă pentru victorie. O imagine care să ne amintească faptul că putem rămâne prieteni și dacă avem diferențe de opinie sau la un moment dat ne luptăm pentru ceva anume și doar unul dintre noi va câștiga.