De fiecare dată când cineva îmi trece pragul casei, fie că este vorba de un prieten, o rudă sau de oricine altcineva, pe lângă primirea bună de care se bucură, acea persoană are ocazia să viziteze în mod gratuit o adevărată expoziție de pictură. Deși poate s-ar fi așteptat să vadă mai degrabă expuse câteva dintre fotografiile mele mai reușite, privitorul se poate delecta, în schimb, cu tablouri realizate de mătușa mea Dorina Bugariu Petre. Cunoscută în special pentru portretele ei în acuarelă, care au fost și premiate la nivel național cu ani în urmă, Dorina a abordat în egală măsură atât peisajul cât și natura statică. Numeroasele expoziții vernisate, una dintre ele chiar la Sibiu în anul 1987, au avut ca rezultat răspândirea lucrărilor ei în diverse colecții personale din România, Germania, Statele Unite ale Americii, Rusia, Iugoslavia și Australia.
Și pentru că mătușa mea și-a dorit ca măcar o parte dintre aceste picturi rătăcite prin întreaga lume să stea din nou împreună într-un album de artă, intitulat ulterior “Un anotimp numit tandrețe”, m-am oferit să-l coordonez și, de asemenea, să fotografiez tablourile la care am avut acces în România.
Iar misiunea de fotografiere a acestor picturi nu a fost deloc ușoară, din mai multe motive. În primul rând, am fost nevoiți să identificăm persoanele în posesia cărora se află tablourile și să cerem permisiunea pentru o ședință foto la fața locului. În al doilea rând, fotografierea lucrărilor de artă plastică nu este un lucru așa de ușor cum poate părea la prima vedere, mai ales că tablourile realizate în acuarelă erau deja înrămate în sticlă, iar cele în ulei dezvoltă reflexii de lumină încă și mai supărătoare dacă sursele de iluminare sunt plasate necorespunzător. Bineînțeles că scoaterea acestor picturi din ramele lor nu reprezenta o opțiune viabilă pentru mine și de aceea am apelat la niște tehnici avansate de captură fotografică pentru a elimina toate reflexiile directe și de tip strălucitor sau “glare”, cum mai sunt cunoscute în limbajul fotografic internațional. Cel mai ușor a fost totuși să le fotografiez pe cele aflate în posesia mea și cu mare bucurie am digitalizat un portret al bunicii mele și unul cu mine de pe vremea când eram copil.
După ce am mai reprodus digital câteva tablouri aflate în Sibiu la niște prieteni de familie, am călătorit la Cluj-Napoca, unde cu ajutorul lui Dragoș Chirițescu din postura de asistent, am amenajat un studio improvizat în apartamentul doamnei Iuliana Popovici, o foarte bună prietenă a mătușii mele. Timp de mai bine de trei ore am fotografiat în jur de 30 de tablouri, colectate de la mai multe familii clujene, special pentru acea sesiune foto. Bineînțeles că una dintre picturi era chiar portretul gazdei noastre și de aceea o public și aici, cu mulțumiri pentru tot efortul depus și felul minunat în care ne-a primit în casa ei.
Din fericire pentru mine, tablourile aflate în Australia, locul unde locuiește în prezent Dorina, au fost în responsabilitatea altor studiouri fotografice și rezultatele au fost bune, astfel încât următorul pas a fost selecția imaginilor care urmau să facă parte din albumul căruia îi găsisem deja titlul “Un anotimp numit tandrețe”, după un citat despre picturile mătușii mele:
În dulcele stil clasic, iernile Dorinei Bugariu au o nobilă melancolie, mister, reflexie şi o tandră modernitate. Portretele, peisajele, florile şi pădurile Dorinei Bugariu, iernile şi toamnele ei, reprezintă de fapt un singur anotimp, Al cincilea anotimp, Anotimpul numit Tandreţe.
Vasile Rebreanu, scriitor
Pe măsură ce editam fotografiile astfel încât să fie cât mai apropiate de original ca tonalitate și culoare, am realizat poate mai bine ca niciodată multitudinea de stări pe care poate să o transmită o pictură și cât de bine poți să simți spre exemplu melancolia de toamnă, doar privind un tablou relativ abstract, neclar, dar în care culorile se contopesc atât de frumos într-un peisaj difuz.
Următorul pas făcut în direcția finalizării albumului a fost punerea în pagină a imaginilor și textelor, precum și traducerea din română în engleză, pentru că ne-am gândit că nu ar fi deloc rău ca albumul să aibă și o versiune într-o limbă de circulație internațională. Astfel a apărut și varianta pentru vorbitorii de limba engleză, intitulată “A season named tenderness”. Traducerea textelor a fost făcută de Angharad Frandeș, iar design-ul albumului de Virgil Ispas, cărora le mulțumesc pentru excelenta muncă depusă și care nu a fost deloc ușoară.
Acum mai puțin de o săptămână, după luni bune de muncă, de corecturi, ajustări și altele asemenea, atât eu cât și mătușa mea am răsfoit pentru prima dată albumele tipărite, care au fost livrate aproape simultan de firma producătoare, atât în România cât și în Australia. Iar senzația de a simți și a vedea în realitate rezultatul final, nu poate fi egalată de nicio reprezentare electronică a albumului. Totuși, pentru că prețul acestui album este unul destul de ridicat din motive complexe care țin de faptul că tirajul este foarte mic, de calitatea hârtiei și a materialelor incluse, cred că puțină lume va fi dispusă să-l comande online. Varianta electronică completă o fac disponibilă mai jos, iar cine stă bine cu banii are și posibilitatea să comande varianta tipărită, direct din magazinul online al producătorului. Recomand vizualizarea pe tot ecranul, iar răsfoirea paginilor se face apăsând cu mouse-ul și cu săgețile de la tastatură.
Aceasta este, foarte pe scurt, povestea albumului “Un anotimp numit tandrețe”, experiență din care eu am învățat multe despre cum se fotografiază tablouri și despre cum se coordonează realizarea unui album de artă, iar mătușa mea Dorina și-a împlinit o mai veche dorință, de a avea publicate lucrările într-un album retrospectivă a întregii sale activități artistice.
