Dacă m-ar întreba cineva astăzi de ce m-am înscris la concursul foto intitulat “Maratonul de fotografie urbană“, cel mai probabil aș răspunde că nu știu exact de ce. De altfel, nici nu am completat formularul de participare până la primul termen limită, adică 1 septembrie 2023. Citisem regulamentul și nu îmi era deloc clar ce este acest concurs și ce vrea el de la fotografi. Și dacă mai adăugăm și cei 50 de lei pe care i-am avut de plătit ca taxă de înscriere, nici nu mă mir că am ezitat. Pe lângă toate acestea, nu aveam nici cea mai mică speranță că aș avea vreo șansă de a câștiga vreun premiu, mai ales că nu fac parte din niciun fotoclub și nici nu prea am așa mulți prieteni fotografi. Și totuși, când am aflat că termenul pentru înscrieri s-a prelungit până pe 15 septembrie, chiar în ultima clipă m-am decis să concurez și eu.
La câteva zile după ce mi-am anunțat participarea, am fost invitat la Biblioteca Astra din Sibiu, pentru a-mi ridica kit-ul competițional, unde am primit instrucțiuni și o hartă cu trei locuri din oraș pe care trebuia să le fotografiez în mod obligatoriu. Inițial, am crezut că doar la aceste imagini se rezumă maratonul de fotografie, dar în urma unui schimb de e-mailuri cu organizatorii am aflat că de fapt pot fotografia orice, atâta vreme cât este vorba de fotografie urbană din orașul în care locuiesc, adică Sibiu.
Chiar dacă cele trei imagini obligatorii, fără de care aș fi fost descalificat, nu au intrat și la jurizarea finală, ele fiind doar un pretext pentru a descoperi orașul, mi-am autoimpus să le tratez cât mai serios și să încerc să surprind momente inedite. Și cele mai mari dificultăți le-am avut când a venit vorba de Casa cu Cariatide, de pe strada Mitropoliei. Pentru că trec aproape zilnic pe acolo, mi-a fost greu să mă gândesc la o abordare creativă a locației. Nu aș fi vrut să fac doar o poză banală, turistică, cum probabil oricine este capabil să o înregistreze în memoria oricărui aparat sau telefon. Așa că am revenit aproape obsesiv în acel loc, până când am obținut o fotografie de care să fiu mulțumit.
Primele zile de maraton fotografic au fost grele. Mi-am dat seama că nu mai aveam nici pe departe antrenamentul și încrederea de pe vremea proiectului “Octombrie a venit“, când eram obișnuit să ies în fiecare zi la fotografiat pe străzile orașului. Dar cu fiecare nouă declanșare și cu fiecare metru parcurs, mă simțeam din ce în ce mai bine și mai integrat în peisajul urban, în așa fel încât la un moment dat am simțit că mă contopesc cu acesta, iar oamenii din jur nu mai erau conștienți de prezența mea.
Cum nu mă gândeam deloc la premii sau la ce ar crede cineva despre fotografiile mele, mi-am inventat niște reguli de urmat pe parcursul maratonului de fotografie urbană. În primul rând, am decis că nu voi fotografia obiective turistice din Sibiu, cum ar fi Turnul Sfatului, Turnul Bisericii Evanghelice, Piața Mare, Teatrul Național Radu Stanca și altele asemenea. Și chiar dacă vreuna dintre fotografii urma să fie făcută în preajma acestor obiective, să o încadrez în așa fel încât locul respectiv să nu fie ușor de recunoscut.
În al doilea rând, am decis să reduc la minimum echipamentul foto pe care urma să-l folosesc. Fotografia de stradă și fotografia urbană necesită oricum discreție și nu mi s-a părut deloc o idee bună să car după mine vreun rucsac plin de obiective și aparate, care mai mult m-ar fi încurcat. Așa că am folosit un Canon 6D și un obiectiv manual, atât ca focalizare cât și ca diafragmă, un Carl Zeiss Jena Flektogon de 35 mm și f/2.4. Această combinație între aparat și obiectiv a avut darul de a mă face mai atent la compoziția imaginilor și m-a făcut să declanșez mai puțin și cu mai multă responsabilitate.
În timpul maratonului de fotografie urbană, mai exact pe 1 octombrie, organizatorii de la Asociația Artografica au avut inspirația de a-l invita pe Mircea Maieru, unul dintre membrii juriului, să susțină un “Workshop de fotografie de stradă” la Sibiu. Atunci am avut ocazia să-i cunosc pe mulți dintre ceilalți fotografi înscriși în competiție și să observ modul de lucru al fiecăruia dintre ei. Am învățat și câteva tehnici interesante de la Mircea Maieru, și mai ales m-a inspirat modul lui de a aborda fotografia de stradă. În timpul acestui workshop, nu am ratat ocazia de a mai face câteva fotografii, dar nu am selectat niciuna din cele făcute împreună cu ceilalți participanți, pentru că am considerat că nu sunt 100% ale mele. În schimb, odată am rămas în urma grupului și chiar dacă mi-a tremurat puțin mâna în mod intenționat, mi-a plăcut fotografia rezultată.
Dintre toate imaginile trimise spre jurizare, una dintre ele a ieșit complet din tiparele urbanului. Chiar dacă bănuiam că o fotografie cu Luna plină nu prea se potrivește cu tema concursului, am ales totuși să o înscriu în competiție. A fost și imaginea cel mai greu de realizat pentru că alinierea dintre Lună și Crucea de pe Dealul Gușteriței nu este un lucru tocmai ușor de anticipat. Am calculat precis ora și locul unde ar fi trebuit să fiu pentru ca fotografia să devină realitate, și chiar și după ce aveam aceste date, tot depindeam de vreme, mai precis de nori și de smog-ul de deasupra orașului. Așadar, am găsit un loc de pe malul Lacului lui Binder, cu vedere liberă spre Dealul Gușteriței, pe care l-am vizitat pe parcursul zilei și apoi am cerut permisiunea administratorilor locației, să mă lase să revin spre seară împreună cu tot echipamentul necesar (trepied, Canon 7D Mark II și obiectivul Canon 300mm f/2.8, împrumutat de la Ovidiu Matiu). Mă aflam la o distanță de aproximativ 5 km de cruce, și chiar dacă au fost ceva nori la orizont și o atmosferă turbulentă care a făcut ca imaginea să nu fie chiar așa de clară cum mi-aș fi dorit, până la urmă tot efortul depus a fost răsplătit.
Pe data de 14 octombrie, cu o zi înainte de termenul limită, am trimis spre jurizare cele zece cadre pe care le-am selectat, iar pe data de 3 noiembrie am primit prin e-mail rezultatele obținute de fotografiile mele. Nu mi-a venit să cred. Cinci dintre ele obținuseră premii, după cum urmează:
- Premiul I – Cărări întortocheate
- Premiul II – Domnul cenușiu
- Mențiune – Cele două fețe ale orașului
- Mențiune – Rămășițele unei amintiri pierdute
- Premiul special – Ziduri și umbre
Alte trei dintre imaginile înscrise în concurs, intitulate “Un motan?”, “O lună foarte albastră” și “Lumea dintre două lumi”, au apărut și ele în catalogul tipărit al primei ediții, un superb album editat la înalte standarde de calitate.
Sâmbătă, 9 decembrie, de la ora 13, în Sala Festivă a Bibliotecii Astra a avut loc vernisajul expoziției “Maratonul de fotografie urbană”, un eveniment la care au participat mulți dintre fotografii înscriși în concurs, membrii juriului Oscar Iustin și Ștefan Dragomir, precum și alți invitați de seamă precum directorul Bibliotecii Astra, Răzvan Pop, sau muzicienii Monica Florescu și Makcim Fernandez Samodaiev, care au suținut un recital de muzică simfonică.
Cam aceasta a fost povestea participării mele la “Maratonul Internațional de Fotografie Urbană”. Desigur, ar mai fi multe de adăugat, dar probabil că deja v-am plictisit cu atâtea amănunte. Aș putea spune, acum la final, doar că mi-ar fi plăcut să pot atașa și link-ul spre un articol despre vernisaj apărut în presa locală. Din păcate, nu știu exact din ce motiv, evenimentul nu a fost considerat destul de important pentru a fi demn de câteva rânduri în paginile de cultură ale ziarelor sibiene. Dar… sper că am reușit și eu să-l descriu cât de cât bine, chiar dacă nu atât de obiectiv ca un jurnalist.
