De când am participat pentru prima dată la Astrofoto, un prestigios concurs de astrofotografie organizat la Târgoviște cu ani în urmă, mă străduiesc să nu ratez nicio eclipsă de lună sau de soare, vizibilă de pe teritoriul României. Uneori reușesc să și fotografiez aceste eclipse, dacă șansa îmi surâde. De multe ori însă, condițiile atmosferice nu sunt prielnice și oricât de bine aș plănui viitoarea imagine, norii, ceața sau furtunile de zăpadă se interpun între aparatul meu de fotografiat și magnificul spectacol ceresc. Descurajat de atâtea ocazii ratate, la eclipsa parțială de lună prin penumbră de anul acesta n-am mai planificat nimic și nici n-am mai avut așteptări.
Mi-am luat doar aparatul pe umăr, alături de un teleobiectiv cu o focală de 200 mm, și am pornit pe străzile Sibiului în căutarea unei locații cu vedere bună spre Munții Făgăraș, locul de unde urma să răsară luna eclipsată. În zilele precedente, precum și în dimineața acelei zile, crestele Făgărașilor fuseseră greu vizibile și de aceea nu îmi făceam mari speranțe că lucrurile vor sta altfel pe timpul eclipsei.
