Am stat vreo două luni să mă gândesc ce aş putea scrie despre nunta Ioanei. Am selectat de mult fotografiile, le-am prelucrat, am avut foarte mult timp să le analizez în cele mai mici detalii, dar mereu când am încercat să aştern pe hârtia virtuală câteva cuvinte, m-am blocat de parcă orice aş fi avut de spus ar fi fost de prisos. Nu ştiu pentru alţii cum e, dar pentru mine e dificil să povestesc pe blog despre prieteni apropiaţi, aşa cum îi consider pe Ioana şi Ionuţ, şi mai ales despre momentele importante din viaţa lor. O cunosc pe Ioana din anul întâi de facultate şi la nunta ei am participat în calitate de invitat, nu de fotograf oficial. Totuşi, nu am putut rezista tentaţiei de a-mi lua aparatul cu mine tocmai până la Cehu Silvaniei, şi de a face câteva fotografii de nuntă. Spre deosebire de nunţile unde am fost fotograful principal, la nunta Ioanei am avut cu totul alte sarcini legate de obiceiurile locului, iar fotografiile le-am făcut doar din pasiune şi din dorinţa de a le oferi mirilor ceva în plus faţă de tradiţionalul cadou.
Prieteni
Arhiva
Comentarii recente
- Iuliana Popovici on Aventuri la Marea Neagră
- iuliana on Baschet, tenis şi balet cu Tamron 70-200 f/2.8 G2
- Sarafie on Baschet, tenis şi balet cu Tamron 70-200 f/2.8 G2
- Adrian Bugariu on Norocul în fotografie
- Mihaela Laura on Norocul în fotografie