Dintre toate tipurile de fotografie pe care le-am abordat, și nu sunt deloc puține, astrofotografia a fost, și încă este, preferata mea. Din acest motiv, încerc ca măcar o dată pe an să-mi petrec o noapte sub cerul înstelat, în căutare de cadre cât mai expresive. Anul acesta, la invitația lui Dragoș Chirițescu, am călătorit tocmai până la Sulina, unde auzisem că bolta cerească se vede incredibil și că poluarea luminoasă nu prea există. Așadar, așteptările au fost mari. Dar, așa cum se întâmplă de obicei, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și am întâmpinat o mulțime de probleme până am reușit să obțin o imagine care să mă mulțumească într-o oarecare măsură.
Am ajuns pe plaja din Sulina la puțin timp după apusul soarelui și am montat trepiedul și aparatul, când încă mai era lumină afară. Și pentru că mai aveam de așteptat până când Calea Lactee urma să fie vizibilă pe cerul nopții, mi-am zis că nu ar fi rău să încerc niște expuneri lungi în care marea să fie unul dintre elementele definitorii. Imediat mi-au atras atenția două bărcuțe de un roșu aprins, care contrastau puternic cu albastrul mării și, cu ajutorul unui filtru ND, am reușit să obțin o expunere de aproape 10 minute.
