De când le-am descoperit pentru prima dată, filmele sience-fiction și în special cele despre călătoria în timp, m-au fascinat iremediabil. Nu demult am revăzut un clasic al genului, cunoscut în România sub numele de “Armata celor 12 maimuțe“. Cu mulți ani în urmă, când îl văzusem pentru prima oară, nu reușisem să înțeleg prea multe din el, iar finalul nu l-am apreciat deloc. Acum însă, la a doua vizionare, mi-a plăcut atât de mult încât am decis să urmăresc și serialul care a fost inspirat de filmul artistic original. Cele două excelente transpuneri cinematografice ale acestei teme atât de fascinante a călătoriei în timp, m-au determinat să evadez pentru o scurtă perioadă din cotidian și să încerc să-mi amintesc lucruri din trecut, pe care le credeam demult rătăcite în negura uitării.
Amintirile erau însă vagi, difuze și atunci am apelat la singura mașină a timpului de care dispun în acest moment, arhiva de fotografii. Astfel, am reușit să călătoresc în trecut, mai precis în toamna anului 2003, atunci când am folosit pentru prima dată un aparat de fotografiat.
