Cineva m-a întrebat de curând de ce nu fotografiez mai des oameni. Nu am știut ce să-i răspund. Mă luase complet prin surprindere și nici măcar nu mă gândisem vreodată că într-adevăr, de ceva vreme, evitam să îndrept aparatul de fotografiat spre ochii semenilor mei. După câteva zile în care am reflectat asupra acestei dileme am ajuns la o concluzie care suna cam așa: “oamenii sunt greu de mulțumit, nu e deloc ușor să le faci fotografii care să-i înfățișeze așa cum sunt cu adevărat și în același timp lor să le și placă.” Așa că am preferat să evit pe cât posibil subiectele umane în fotografiile mele. Și am ales să focusez obiectivul spre stele, flori, peisaje, lucruri mai mult sau mai puțin abstracte, iar daca un om mai apărea și el în cadru mă asiguram să fie cât mai impersonal cu putință, sub formă de siluetă sau la o distanță suficient de mare încât privitorii să nu îl poată recunoaște.
