În urmă cu exact şase ani, într-o superbă duminică a începutului de primăvară, mă aflam pe locul din faţă al unei maşini, undeva aproape de centrul oraşului Cisnădie şi făceam o poza simplă şi total neinteresantă. Dar acea poză inspidă avea un atribut special. Urma să fie prima dintr-o serie de 182 de imagini pe care le-am capturat, zi de zi, vreme de aproape şase luni calendaristice. Maratonul meu fotografic urma să se încheie în prima zi a lui octombrie sau cel puţin aşa îmi imaginasem, pentru că era greu de crezut că voi putea duce la bun sfârşit ceea ce îmi propusesem. Pentru a-mi menţine motivaţia, trebuia să public în fiecare zi câte o fotografie pe contul meu de Facebook şi totodată să încerc să caut mereu subiecte noi. Lucru care s-a dovedit destul de complicat. Practic, ceea ce fotografiam în ziua respectivă, trebuia şi publicat până la miezul nopţii sau proiectul ar fi eşuat. Bineînţeles acestea erau condiţii autoimpuse, dar ţineam morţiş să nu-mi încalc promisiunile pe care mi le făcusem.
